Artista suceveană Mihaela Popescu, fostă membră a Cenaclului „Flacăra”, solistă de muzică folk care a încântat generații întregi de români cu vocea ei gravă, plină, tulburătoare, spune că ”Zurgălăul” este piesa ei emblematică, cea care o caracterizează ca artist. După o perioadă în care s-a dedicat cu precădete carierei de avocat, Mihaela Popescu a reluat concertele și are în proiect editarea unui album de colinde de suflet culese în cariera sa și altele compuse de ea.
Zurgălăul României, așa ei se spune Mihaelei Popescu peste ocean în Houston, Texas, acolo unde de vreo șapte ani, de Crăciun, alături de fica ei, Teodora, avocat, stabilită acolo, susține concerte la Biserica Sfânta Maria Magdalena.
Mihaela Popescu – interpretă
“Da, este un colind care poate fi cântat ori și când, este un colind tragic, oricând, nu neapărat în preajma sărbătorilor și este, acum mi-am dat seama, de câțiva ani de zile, că de fapt este piesa mea emblematică care mă caracterizează ca artist. Deci asta este emblema, emblema cu zurgălăul, când mă duc dincolo și cânt peste ocean. Lumea care mă cunoaște de pe vremea cenaclului, mi-au spus, zurgălăul României, așa îmi spune.”
Reintrată în circuitul artistic după o pauză de câțiva ani în care s-a plecat mai mult asupra carierei în avocatură,
Mihaela Popescu, o voce unică, cu un ambitus de trei octave, poate fi ascultată la festivalurile de folk din țară, la seri de muzică și poezie, în general acolo unde este invitată,
așa cum se întâmplă în cazul concertelor de colinde susținute la Suceava de fostul ei coleg de cenaclu, Ștefan Hrușcă.
Mihaela Popescu – interpretă
Nu, am rămas așa prieteni într-un, cum să spun, în spiritul muzicii noastre, pentru că ne respectăm foarte mult reciproc,
și la nivel muzical în primul rând. Da, și atunci el a considerat că, uite, de câte ori vine la Suceava să-mi cânt și eu un concert,
concertele lui, pentru mine este o mare bucurie, da, având în vedere că aici, în Suceava, nu prea cânt eu așa, și când vine Ștefan, mă invită în concertele lui să cânt.
Mihaela Popescu – interpretă
Și mai am un proiect, am spus că nu divulg, sper să reușesc. E superstiție. Nu-i superstiție, sper să reușesc.
Deja am început să pregătesc materialul, cei din afară cer neapărat un album cu Colinde. Eu, cum ți-am spus anul trecut…
Am colinde culese de mine, pe care le cânt eu și colinde pe care cântăm noi toți, cunoscute de moși, strămoși, foarte, foarte cântate.
Și, plus, cântecele mele, colindele mele, compuse de mine, cum îi zurgălău, mai am o piesă nouă, acum, foarte frumoasă, un colind.
Colindul celor plecați dintre noi, un colind extraordinar. Și vreau să adun toată acest material pe un album pentru că cei din afară mi-au spus, că nu se poate să nu vin la anul, anul acesta, la sfârșitul anului sau la cel târziu anul cu un album.
E păcat pentru că rămâne nescris acolo, toată munca asta mea de atâția ani de zile în muzică rămâne nescrisă, nespusă undeva.
