Doi ani de la invazia Rusiei în Ucraina. Când va fi pace?

24 februarie 2024 marchează doi ani de la invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina. Frontul războiului a suferit schimbări dramatice, cu o linie de luptă care se întinde acum pe o distanță de 1.000 de kilometri între cele două tabere. Armata ucraineană dă semne de oboseală, se retrage și se confruntă cu provocări din ce în ce mai mari din partea inamicului rus, în contextul unor ajutoare discontinue din partea partenerilor străini. Care sunt cele mai importante momente ale războiului ruso-ucrainean, care sunt provocările cetățenilor ucraineni în acest moment și când ar putea să se încheie războiul din țara vecină, aflați de la politologul Marin Gherman, lector al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava.

În vara anului trecut, Ucraina a încercat o contraofensivă majoră în regiunile Zaporojie și Donetsk, însă eforturile sale au fost respinse de apărarea solidă a Rusiei.
În timp ce situația umanitară se deteriorează în aceste regiuni, Ucraina a reușit să își mențină controlul asupra unei părți cruciale a Mării Negre, utilizând drone și alte tehnologii pentru a contracara flota rusă. În opinia o politologului Marin Gherman, în 2024, țara vecină își asumă responsabilitatea unor acțiuni defensive.

De fapt, acest război nu durează de doi ani. Are deja zece ani de când a fost anexată Crimeea și declanșat războiul în Donbass, în estul Ucrainei.
Bine, partea cea mai tristă durează de doi ani, intrăm în al treilea an al acestui război, invazia la scară largă a Rusiei, declanșată pe 24 februarie 2022, de atunci aș observa vreo patru faze importante. Prima fază a fost cea mai mediatizată, când ucrainenii se apărau, luptau pentru KIev, luptau pentru sudul Ucrainei și a durat vreo trei luni până au reușit să-și elibereze acele teritorii și am descoperit Bucea, Irpin și masacrele comise de militarii ruși pe teritoriul Ucrainei, numite acum crime de război.
A urmat o a doua fază, foarte grea, când ucrainenii luptau în Donbass și rușii aveau superioritate, la capitolul artileriei, a fost o foarte dificilă perioadă, care s-a transformat la un moment dat într-o perioadă fericită, însemnând eliberarea unor raioane din regiunea Harkov, nord-iestul țării și Kherson.
Au apărut speranțe că Ucraina va reuși cu sprijinul Occidentului să elibereze multe alte teritorii și discuțiile despre contraofensivă,
din care am ieșit recent, acum 3-4 luni, când am constatat că nu s-a reușit, ]n cadrul contra-ofensiviei ucrainene să fie eliberate alte teritorii, pentru că rușii s-au pregătit, am discutat prea mult despre contraofensivă, au ridicat rușii fortificații, linia Surovichin, așa numită, și după contraofensivă, acum suntem într-o preluare a inițiativei de către Rusia, a acțiunilor militare în acest război, Ucraina și-asumă direct, și o spun experții militari și reprezentanții Ministerului Apărării de la Kiev, își asumă în mod direct.
Așa că a fost responsabilitatea pentru acțiuni defensive. Deci ne aflăm în anul 2024 cu o Ucraină care se apără și speră, poate, va ieși din nou din apărare și va încerca să preia control asupra altor teritorii care au fost ocupate de Rusia. E ca un bumerang, ca o ecuație, ca o balanță, dacă vreți, a tot înclinat dintr-o parte în alta și din nou, din păcate, suntem, trebuie să constatăm inițiativa Federației Rusiei în acest război.

Mobilizarea militară și sprijinul internațional pentru Ucraina rămân subiecte de dispută, în timp ce Rusia pare să își consolideze poziția cu ajutorul aliaților și resurselor militare.

De ce credeți că este fluctuant sprijinul pe care țările occidentale îl acordă Ucrainei?

Din mai 2022, Ucraina există și spun acest lucru cu întreaga responsabilitate, a supraviețuit militar, sociopolitic, economic, datorită sprijinului Occidentului. Și când vorbim Occident, subînțelegem și România, și Polonia, și statele din Estul Europei, dar în special, desigur, Statele Unitele Americii. Munițiile, resursele ucraineni au fost epuizate total în mai 2022.
De atunci, observăm această retorică a liderilor ucraineni, dați-ne arme, dați-ne ajutor, fără de acest ajutor, nu mai era Ucraina așa cum o vedem în momentul de față, la doi ani de acțiuni militare pe teritoriul Ucrainei. De sigur, ar fi existat multe alte solicitări, solicitări din partea Ucrainei, în special privind arma și munițiile.
Au existat ferestruici, perioade favorabile pentru Ucraina să ajungă mult mai departe în eliberarea teritoriilor, însă, la acel moment, livrarea de armament, în special, a fost tergiversată. Totuși, sprijinul occidental este vital în continuare pentru Ucraina și intrăm în alte discuții privind sistarea sau tergiversarea sprijinului din partea Statelor Unitele Americi, și știm discuțiile de acolo. Vor fi oferite ajutoare respective Ucrainei în anul curent, nu vor fi oferite de acest lucru și de sprijinul Uniunii Europene, depinde în mod direct viitorul războiului din Ucraina.

Se vorbește, mai ales în mediul online, despre un scenariu în care țările europene ar putea să fie atrase în acest război. Cum vedeți dumneavoastră această perspectivă?

Cel puțin pe termen scurt, exclud un scenariu sumbru de genul escaladării situației și extinderea războiului
asupra României, să spunem, sau a Poloniei, dar nu exclud în diverse încercări ale Federației Ruse de a organiza provocări regionale, mici sau locale. Am văzut diverse drone ajunse în județul Tulcea, unii zic că au ajuns din întâmplare, alții zic că nu, că au ajuns special acolo. Am văzut discuții despre rachete care au și explodat pe teritoriul Polonii. Nu exclud că Rusia va încerca să testeze vigilența și rapiditatea de reacționare a Occidentului față de aceste provocări pentru termeni mediu. Și de asemenea să nu uităm că Rusia lovește mai întotdeauna asupra statelor care nu sunt pregătite de război.
De aici au fost pornite discuții și la nivelul României, ședințele acestea la Consiliului de Stat pentru Apărare, pentru o pregătire de război. Nu înseamnă că ne pregătim de un război cu Rusia, dar o astfel de strategie este necesară. Rusia analizează și va analiza întotdeauna statele care sunt slabe și va lovi asupra lor, inclusiv pe căi hibride, prin propagandă, dezinformare, finanțare unor partide, mișcări populiste și multe altele care sunt diferite de la un stat la altul.

În prezent, în Ucraina, dar și în statele învecinate, se simte fenomenul normalizării efectelor războiului. Oamenii s-au obișnuit cu imaginile de coșmar. Suntem la câțiva pași de Ucraina, aici în județul Suceava, suntem la granița cu statul vecin.
Cum este viața oamenilor de acolo? Cum se desfășoară o zi din viața femeilor, a copiilor și a bărbaților care au rămas acasă și nu sunt la război?

Chiar scriam în presa națională din România despre două Ucraine și lucrul acesta îl constată și parlamentarii și analiștii politici de acolo. Este o viață în zona frontului.
În orașele de zilnic se aud bombardamente. Unii chiar constată o obișnuire a ucrainienilor cu faptul că zilnic ceva undeva explodează.
Psihologii din Ucraina vorbesc despre nu o simplă oboseală de război, ci despre o oboseală cronică, o obișnuire emoțională cu războiul.
Deci te obișnuiești cu faptul că vezi cadavre, că vezi explozii, că vezi distrugeri, devine o normalitate. Colegii mei de la Kiev, din publicațiile ucrainene, îmi povestesc că deja nici nu mai sunt subliniate cu bold știri, au murit trei oameni pe o stradă,
nu mai sunt atât de știri șocante cum ar fi fost într-o perioadă de normalitate, cum suntem noi în Suceava sau în România.
Deci oamenii s-au obișnuit și din păcate s-au obișnuit cu știrea de acestea de groază, cu acest coșmar al războiului. Pe de altă parte avem o altă Ucraină mai departe de front, inclusiv în regiunea Cernăuți, în regiunea Transcarpatia, unde nu explodează rachete, unde viața pare a fi una normală, vizibil dacă faci o fotografie, este un oraș cu o viață normală și cu o dezvoltare economică,
chiar în perioada de pace, dar în același timp, fețe ale oamenilor mai triste. Problema oamenilor de acolo este următoare. Nu știu ce să se aștepte, ce va aduce ziua de mâine, când se va termina războiul.
Avem noi oare vreo inițiativă bună sau vreo idee bună să investim, să învățăm, să ne dăm copiii la școală? Sau acest stat nu mai are nici o viață normală? Nu, nu are nici un viitor.
Întrebări firești pentru oameni cu copii, pentru cei care își doresc să aibă o viață normală.
Și de asta zic că anul 2024 va fi un an greu pentru Ucraina, unul decisiv poate, al reinventării Ucrainei și a ucrainienilor
și a reinventării metodelor care le-am văzut până acum în planul comunicării politice.
Nu mai funcționează așa cum a funcționat până acum și întrebarea privind viitorul va fi una foarte actuală pentru toți din Ucraina.

Înainte să vorbim despre pacea, pe care sunt absolut sigură că o așteaptă toată lumea, vreau să-mi spuneți cum arată dezinformarea,
cum arată propaganda pe teritoriul statului ucrainean. Ce forme îmbracă?

Desigur, în timp de război vorbim de propagandă și dezinformare din ambele părți și nu trebuie să fim naivi să credem că e altfel.
Propaganda a Federației Ruse, în primul rând, este distribuită prin intermediul rețelelor de socializare,
a canalelor de Telegram. Telegramul este foarte popular în Ucraina, asemănător cu WhatsApp-ul, cu Viber-ul, sunt și aceste canale de Telegram, în care observăm o bătălie internă. De exemplu, există pagina de Telegram a președintului Zelenski cu peste un milion de abonați
și pagina ale Operațiunii Militare Speciale și ale lui Shoigu. O bătălie în cadrul acestor rețele de socializare.
Rusia încearcă să dea vina pe Ucraina, pe ucraineni, pe Zelenski, că ei au provocat războiul, că dacă nu era un comportament obraznic,
cum se exprimă propagandistii din Rusia, nu ar fi intrat niciodată armata rusă să-i salveze pe rusofoni.
Nu spun că e un război, e o operație militară specială. Pe de altă parte, Chivul încearcă să-i încurajeze pe ucraineni să reziste, să lupte.
Se observă, la doi ani de război, o oboseală în interiorul societății ucrainene, cauzată de războiul. Se observă, la doi ani de război, o oboseală în interiorul societății ucrainene, cauzată de promisiunile care nu au fost onorate, promisiuni politice.
De exemplu, în 2022, consilierii lui Zelenski povesteau despre o victorie asupra Rusiei. Sau le se spunea ucrainienilor că mâine ajungem în Crimeea și Zalușnei, șeful armatei ucrainenei, va bea cafea la Ialta.
N-a ajuns în Crimeea, n-a ajuns la Ialta, nu s-a produs victoria și, în mod normal, dezamăgirea aceasta produsă este un efect ca pe care îl constatăm sociologic.

Cum arată dezinformarea, propaganda, dar și operațiunile de influență pe teritoriul României? Pentru că spuneați că suntem și noi expuși războiului hibrid.

Pe teritoriul României, eu aș zice că nu există o propagandă similară cu cea din Ucraina, însă observăm o serie de narațiuni, eu le-aș numi autoctonizate.
Diverse mișcări populiste care îmbracă aceste narațiuni, de fapt împrumutate din Federația Rusă.
Și sunt promovate idei care nu sunt propice spiritului național românesc. Se observă diverse operațiuni de genul, să punem între paranteze, războiul din Ucraina și apare și acest curent de opinie, Ucraina ar fi de vină, ucrainienii sunt de vină, de fapt nu Ucraina este de vină, Rusia este de vină, nu Zelenski, ci Putin care a atacat un stat, n-ar fi venit refugiații în Suceava dacă nu era războiul, aveau și ei o viață normală departe de Suceava și de România. Sunt difuzate prin diverse rețele de socializare informații despre acești refugiați, despre situația lor, că sunt băgați, cum sunt ei, da, au fost diverse situații, însă se încearcă prin aceste curente, în special în contextul electoral, avem un super an electoral în România și un super an electoral în Uniunea Europeană, să fie distrusă viziunea noastră unitară, solidaritatea aceasta față de războiul de alăturea. Eu aș mai zice că lupta aceasta din Ucraina, războiul din Ucraina, nu este doar o luptă dintre două țări și este o luptă pentru normalitatea în care s-au aflat statele europene până acum.

Politologul Marin German consideră că 2024 va fi un an dificil pentru ucrainieni și nu crede că există șanse de pace mai devreme de sfârșitul anului 2025.

Sunt cam pesimist la acest capitol și vă spun de ce. Sunt cam pesimist la acest capitol și vă spun de ce.
O pace durabilă în sensul unei păci prin care înțelegem oprirea tuturor luptelor și găsirea unui consens pe termen lung nu o văd ca fiind posibilă cel puțin până la finele anului viitor.
Și de ce spun acest lucru? Observăm o Rusie activizată, pregătită din punct de vedere economic pentru acțiuni militare de lungă durată, o Rusie care nu se va opri, deci se va opri doar când va fi oprită.
Când vorbim de războiul din Ucraina vorbim de o competiție a resurselor. Și de actori care nu-și doresc să cedeze. De aceea epuizarea resurselor va însemna terminarea războiului. Dacă Occidentul va sprijini Ucraina și Rusia deja este reorientată spre piețele asiatice și și-a reconfigurat economie pentru un război de lungă durată, Deci, automat, facturile acestea ne spun în mod cert că Războiul va fi unul de lungă durată în continuare, cel puțin 2 ani de zile. Din păcate, anul 2024, cred că va fi sângeros în continuare.
Din păcate, anul 2024, cred că va fi sângeros în continuare. când va fi pacea, eu aș zice posibil să avem un armistițiu de o lună, de două, de o săptămână, dar acest un armistițiu sau două armistiții nu va însemna automat că va fi o pace. Deci o pauză între acțiuni militare, ceea ce, din păcate, se va răsfrânge asupra calității vieții oamenilor, asupra sărăcirii Europei și va aduce, din păcate, din nou pierderi de vieți omenești pe teritoriul Ucrainei.

Authors

  • Televiziunea Intermedia

    Televiziunea INTERMEDIA intră zi de zi în casele sucevenilor, botoșănenilor și nemțenilor cu o grilă diversificată de informații și emisiuni pentru toate gusturile.

  • Oana Șlemco

    Oana Șlemco este absolventă a Facultății de Administrație Publică și a Facultății de Litere și Științe ale Comunicării, din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava. Lucrează în presă de aproape 20 de ani, unde activează ca redactor, comentator, realizator de emisiuni, însă cel mai mult îi place când se află pe teren, între oameni. Este convinsă că jurnalismul care apără binele comun nu a murit în ziua în care au apărut rețelele sociale online. Crede că rolul jurnalistului este să lupte pentru restabilirea realității și abordează teme cu miză comunitară. Valorile care îi ghidează activitatea profesională sunt transparența - care presupune să i se ofere publicului șansa să monitorizeze procesul de colectare, raportare, prezentare şi diseminare a informaţiilor - și responsabilitatea, care înseamnă asumarea consecințelor deciziilor și faptelor. În anul 2008, a primit premiul pentru publicistică al Fundaţiei Culturale a Bucovinei. În 2013, a câștigat o bursă „Euromonitor pentru excelență” și a făcut un stagiu de pregătire în redacție RFI de la Bruxelles. În 2016, a primit premiul pentru categoria jurnalism în cadrul campaniei „Oamenii Timpului”. În 2020, a primit premiul cel mare „Cu onestitate despre sărăcie”, acordat de Asociația „Renasis”.

Add your comment

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Prin continuarea utilizării acestui site, ești de acord cu utilizarea fișierelor de tip cookie. mai multe informații

Politicile cookie de pe acest site permit utilizarea fișierelor de acest tip pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Prin continuarea utilizării acestui site fără modificarea setărilor sau dai click pe ”Accept” sunteți de acord cu această prevedere. Vă puteți răzgândi și vă puteți modifica opțiunile privind aprobarea oricând, revenind la acest site.

Close