Sărbătoarea Înălțării Domnului, cunoscută și sub numele de Ispas, este marcată prin obiceiuri precum împodobirea caselor cu frunze de leuștean și împrăștierea florilor pe morminte pentru a le aduce liniște sufletească celor dragi. În unele regiuni, se aprind focuri ritualice pentru a alunga spiritele rele. În aceeași zi se celebrează Ziua Eroilor, cu slujbe de pomenire pentru cei căzuți în lupta pentru neam, credință și patrie.
Înălțarea Domnului sau Ispasul, cum mai este numită în popor, se sărbătorește în fiecare an la 40 de zile de la Paște, de fiecare dată Joia, reprezintă ultimul eveniment din viața pământească a lui Iisus Hristos și anume înălțarea sa la cer.
Potrivit tradiției, locul de pe care Mântuitorul Iisus Hristos s-a înălțat la cer este situat la Ierusalim, pe muntele Măslinilor. Spre deosebire de alte sărbători, Ispasul nu are o dată fixă, aceasta fiind influențată de data sărbării Paștilor. Probabil că și din această cauză a luat ființă vorba la Paștele Cailor, însemnând o dată neștiută încă, fără o zi exactă în calendar. Doar în această zi se spune că se satură caii de păscut doar pentru un ceas. În ziua de înălțare, oamenii spun, Hristos s-a înălțat. Și răspunsul este, adevărat s-a înălțat. Ciclul sărbătorilor pascale se încheie o dată cu ziua de Ispas.
