Broșteni a devenit locul unde durerea și speranța trăiesc împreună. Oamenii loviți de ape sunt uniți prin gesturi simple de omenie și recunoștință. Printre casele distruse de viituri, s-au născut fapte care emoționează o țară întreagă.
Numeroși voluntari au venit să ajute, impresionați de drama celor peste 2.500 de oameni afectați de inundații. Peste 500 de case au fost „maturate de ape”, iar aproximativ 40 distruse complet. Dintre toate poveștile reale, una răsună dureros: o femeie care și-a găsit soțul fără viață, luat de ape.
Și totuși, chiar și în fața unei asemenea pierderi, oamenii din Broșteni găsesc puterea să mulțumească. Le oferă salvatorilor apă, cafea și dulciuri, din puținul rămas. Vă invităm să urmăriți un reportaj despre suferință, solidaritate și speranță, realizat de Oana Șlemco și Mihai Sârghie.
Apa a intrat prima dată în această anexă.
Ne-a povestit proprietarul care este atât de afectat de cele întâmplate,
încât nu mai poate să vorbească în fața camerei de filmat.
A scos totul din casă, absolut tot. Haideți să vă arăt și pe aici. Multe dintre lucruri nu mai pot fi folosite.
Iată ce au acești oameni în curte. Așa arată dezastrul. De unde au venit aceste lemne, numai Dumnezeu știe.
Este dezastru aici, la Broșteni. Numeroase familii au rămas efectiv fără un acoperiș deasupra capului. Dimensiunile dezastrului se reflectă deja în cifre: 500 de case au fost măturate de ape, iar 40 au fost complet distruse. Peste 2.500 de persoane trăiesc drama inundațiilor la Broșteni. Printre ele, o văduvă ne-a povestit cum viitura i-a înghițit soțul,
pe care l-a găsit fără suflare. Copiii lor, plecați la muncă în Franța, pe vase de croazieră,
s-au întors acasă ca să-și conducă tatăl pe ultimul drum.
„Noi eram în casă, am ieșit afară, că la noi nu se întâmpla. Casa mea este aceea portocalie… nu era nimic. El era ud, cum umbla pe afară să salveze animalele. Zic: ‘Hai și te schimbă și plecăm la bar, că uite, crește apa.’ În fracțiune de secundă când m-am uitat, era deja apa pe scări. Am fugit, am plecat toți trei, cu fratele meu și cu el. El o luat-o spre drum. Pe mine m-au adus în casă și am urcat sus. Pe el nu l-a mai văzut nimeni.”„Și l-ați dat dispărut?”
„Da’ cui să-l dai dispărut? Am răcnit toată noaptea și l-am strigat. Nu a venit nimeni. Dar nici nu puteau veni.
Toată noaptea am răcnit, aveam copiii în casă.”
„Ați sunat la 112?”
„Nu era semnal la telefon. Nu era nimic.”
„Și curent?”
„Nimic, s-au luat toate deodată.”
Cu mâinile goale sau cu lopeți, la Broșteni, fiecare încearcă să îndepărteze mâlul de pe paturi, plite, frigidere și dulapuri. Fiecare obiect scos din noroi poartă o poveste și o durere. Oamenii luptă nu doar cu dezastrul lăsat în urmă de ape, ci și cu neputința de a salva amintirile unei vieți. În unele gospodării nu mai e nimic de salvat.
În altele, speranța se agață de fiecare lucru cruțat, de fiecare gest de sprijin venit din partea celor care nu au rămas indiferenți.
„Al câtelea lighean cu apă este?”
„100, cred că. Astea au fost în casă. Cred că 100.”
„Cum vă simțiți?”
„Sănătoși. Noi de-acuma nu avem ce face. Dumnezeu ne bate.
De buni, răi… asta-i situația.”
„Are cine să vă ajute?”
„Are băieți. Și eu cât mai pot.”
Unii sapă cu disperare prin noroi, încercând să recupereze măcar o fărâmă din viața care le-a fost luată de ape.Alții, deși loviți la fel de crunt, și-au găsit puterea să mulțumească.
Au ieșit la poartă cu sticle de apă, bomboane și cafea, oferite salvatorilor ca un gest de recunoștință sinceră.
„Covrigei, bomboane, apă, cafea – pentru toată lumea.
Cine are nevoie, cu plăcere. Orice!”
„Dumneavoastră sunteți afectat de inundații și totuși aveți grijă de alții.”
„Sunt foarte mulți care muncesc, mulți voluntari și toți trebuie să ne ajutăm.”
„Cum vă numiți?”
„Olaru Luigi.”
„De cât timp locuiți aici?”
„De 52 de ani.”
„Ați mai văzut un dezastru ca acesta?”
„Nu. Niciodată. Este prima oară.”
„V-a intrat apa în casă?”
„În casă, în curte, tot, de la un capăt la altul.
Suntem afectați foarte tare, dar Dumnezeu ne ajută să mergem mai departe.”
„Aveți speranță. Asta e cel mai important!”
Poveștile reale ale oamenilor din Broșteni au ajuns la inimile românilor.
Impresionați de suferința celor afectați de inundații,
mulți s-au mobilizat și au venit în zonă pentru a da o mână de ajutor.
Unii au adus lopeți și cizme, alții – alimente, haine sau pur și simplu o vorbă bună.
Toți au adus același lucru: speranță.
Mircea Pintilie, din Pipirig (județul Neamț), a venit cu șase prieteni.
Au muncit o zi întreagă la Neagra Broșteniului, cot la cot cu localnicii.
„Acum două luni am avut aceeași problemă.
Locuiesc aproape de un pârâu. M-am luptat cu apa două ore, dar nu a intrat în casă.
Mi-a ajuns în spatele casei.
Și doar cu o pompă mi-a fost greu – atunci am simțit ce înseamnă.
Poate de aceea am simțit nevoia să vin să ajut.”
„Cum vi se pare ce ați găsit aici?”
„Un dezastru. Nici nu se poate explica.”
„Plecați înapoi la Neamț?”
„Eu stau la 20 km. Suntem aici prin Asociația ‘Misiunea Bucovina’.
Am venit cu o echipă restrânsă, să vedem nevoile și cum ne putem implica.
Am discutat cu localnicii, cu responsabilii din zonă.
Vrem să ne organizăm mai bine și să venim cu mai mulți voluntari.
Astăzi am venit cu mâncare caldă și apă.”
La două zile după viitură, salvatorii nu au reușit să parcurgă întreaga zonă afectată.
Apele continuă să coboare de pe versanți, iar terenul instabil face intervențiile periculoase.
Casele au fost smulse și târâte și până la un kilometru.
Dar oamenii din zonă spun că ce s-a văzut până acum nu e nimic
comparativ cu ceea ce urmează.
„Nenorocirea adevărată începe în spatele nostru,
de unde oamenii au fost evacuați cu elicopterul.
Nu putem merge mai departe – apa încă vine de pe versanți,
iar autoritățile spun că nu este sigur.”
Acolo unde nu s-a putut ajunge marți, se va ajunge în zilele următoare. Solidaritatea, empatia și determinarea sunt mai puternice decât viitura. Oamenii din Broșteni nu sunt singuri.
