Ziua de 1 Mai a fost consacratã pe plan mondial ca sãrbãtoare militantã a muncitorilor la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind consideratã Ziua Oamenilor Muncii de Pretutindeni. Copiii erau bucuroşi cã în aceastã zi nu mai mergeau la şcoalã, dar participau la manifestaţiile festive, organizate de autoritãţi. Erau nelipsite paradele, urmate de tradiţionala ieşire la iarbă verde a Naturii, unde „oamenii muncii” se cãlcau în picioare pentru a ajunge lângã grãtarul încins, pe care sfârâiau mititeii jinduiţi de toţi, care nu erau suficienţi niciodatã, deşi nu erau gratuiţi. Ziua Muncii a fost confiscatã şi transformatã într-un nou motiv de propagandã, de la care nu lipseau steaguri, pancarte cu mesaje elogioase şi flori.
Suceava – 1 mai 1970
