Criticul și istoricul literar Alex Ștefănescu s-a stins din viață la vârsta de 76 ani. Anunțul a fost făcut pe rețelele de socializare de alți critici literari, dar și de către fostul ministru de Externe Adrian Cioroianu. Alex Ștefănescu avea origini sucevene din partea mamei lui care era din Boroaia și a studiat până la liceu în Suceava.
Alex Ștefănescu s-a născut la data de 6 noiembrie 1947, la Lugoj. Acesta avea origini sucevene din partea mamei lui, care era din Boroaia și a studiat până la liceu în Suceava. Critic literar, la rândul său, prorectorul Universității Ștefan cel Mare din Suceava, Mircea Diaconu, a avut ocazia să-l cunoască pe Alex Ștefănescu atât personal cât și profesional.
Mircea Diaconu
„Alex Ștefănescu a fost o figură majoră în critica literară românească și avea relație specială cu Suceava, unde făcuse liceu,
cu Bucovina, cu nordul Bucovinei, cu Basarabia și a mărturisit în o dată afinitatea și responsabilitatea în legătură cu Basarabia și cu nordul Bucovinei. O figură fermecătoare dincolo de scrisul său. Îi plăcea să se joace. Era un spirit ludic, simula tot felul de scenarii,
unele dintre ele aproape imposibile, pe care după aceea le povestea în scris cu șar. De altfel, în cărțile lui, nu cele strict,
gros de critică literară, ci în unele de confesiuni, de mărturisire, etc. Vorbește nu odată despre farsele pe care le-a făcut
Sau pus la cale sau oricum despre farsele, de data asta pun cuvântul între ghilimele, pe care mi le oferă existența.
Avea un har să consemneze din viața cotidiană lucrurile care sunt neobișnuite. Știa să vadă farmecul acestor lucruri.
De altfel, acum vreun an de zile, tranzitând, intersectându-mă cu strada Alexandru cel Bun, am văzut un indicator care se numește…
Așa, strada Alex cel Bun. Și m-am zis, uite, să fac o fotografie și să-i o trimit. N-am făcut lucrul ăsta de acum, îmi pare rău.
Pentru că, cu siguranță, s-ar fi amuzat de acest mod involuntar de a vorbi despre el în fond.”
Alex Ștefănescu este autorul la peste 5.000 de articole de critică literară, dar și a unui număr considerabil de piese de teatru. Însă, contribuția sa de căpătâi, este istoria literaturii române contemporane. În această lucrare, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor în 2005, autorul a răspuns întrebării ce s-a întâmplat cu literatura română în timpul regimului comunist.
„După ce a apărut istoria literaturii române, știu că i-am lansat cartea la Casa de Cultură, pentru că acolo s-a desfășurat evenimentul și a participat foarte multă lume. Aveam o relație veche cu… cu Alex Ștefănescu. Întâmplarea face că, la un moment dat, la recomandarea lui Eugen Negrici, am ajuns la Alex Ștefănescu acasă. Am văzut unde-și ținea fișele de lucru. Avea un sertar special uriaș, cu casete foarte mici, care era încorporat în patul pe care dormea. Să spunem așa, Alex Ștefănescu dormea pe un mal de uriaș de fișe de lucru. Pentru că, evident, e vorba despre un om care și-a dedicat întreaga viață literatură. Am însă și un alt tip de relație specială cu el. Alec Ștefănescu a copilărit multă vreme la bunicii de la Boroaia. Ori, într-un fel sau altul, chiar dacă eu n-am locuit acolo, am locuit în primul sătuc din Neamț și eu m-am născut tot în Boroaia. Deci ne lega ceva special în fond.”
