Mănăstirea Voroneț a găzduit duminică, 3 martie 2024, o slujbă de pomenire pentru stavrofora Irina Pântescu, prima stareță a așezământului monahal. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți, Republica Moldova, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Slujba de pomenire a fost un moment de reculegere și de omagiu pentru personalitatea măicuței Irina Pântescu, cea care a contribuit semnificativ la revigorarea vieții monahale de la Mănăstirea Voroneț după căderea regimului comunist. A condus obștea monahală timp de peste 30 de ani, perioada în care au fost realizate ample lucrări de restaurare și consolidare a bisericii, mănăstirea fiind inclusă ulterior pe lista patrimoniului UNESCO.
“Mama noastră duhovnicească, stareța Voronețului, ctitora Voronețului din zilele noastre, cea care în 31 de ani a restaurat aproape tot ce era restaurat în jurul Mănăstirii Bisericuței Monumentul UNESCO, pentru că s-a curățat pictura interioară, s-a schimbat acoperișul, s-au făcut amenajări în curte și corpul de chilii și zidul din jurul Mănăstirii, toate sunt făcute sub stăreția Sfinției sale.
Când a plecat la Domnul, mai răspund, rămăsese doar un mic procent din zidul acesta de protecție a picturii exterioare pe care noi nădăjduim că anul acesta, cu ajutorul Dumnezeu, să-l și recepționăm.”
Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Antonie, episcop de Bălți din Republica Moldova. Înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, Preasfințitul Părinte Antonie a vorbit în cuvântul său de învățătură despre importanța pocăinței și a alegerii luminii, subliniind mesajul Evangheliei din Duminica, fiului risipitor.
Foarte puternică femeie. Și de dragul ei, totdeauna vin aici la mănăstire. Și de dragul Maicii Gabriela, Sfinția sa.
Pentru că ea e foarte dragă. Pentru că ea e foarte dragă. tuturor oamenilor.
„Era o maicuță prima dată foarte credincioasă și ea numai cu Dumnezeu și ea tot spunea de la Dumnezeu, dar el te învăța și de la Dumnezeu tot că sunt în viață și lucruri care nu știam, care e tot îs din sat născut și am și eu un exemplu, era odată că ce face mai căstare? Se strângea frunze de nuci și punea într-o groapă. Deci uite asta că sunt o vieșoare ce e în groapă. Nu știam de asta și singur am fost și agronom. Și când le-am spus la noastră că nu a încercat de ce da, avea un cap cu minte și multe ori stăm de vorbă, era un matematician, eu trebuia să fac calculă cu… ea facea în capul ei calculă în moment. Era o maică deosebită și bună și credincioasă și câte ori vineam aici la săraci și le ajutam, că vineam cu oricine, cu ce să ajute, îi ajuta. Uite de asta și-au cunoscut pe maica stareță. Și se dăie Dumnezeu țărână ușoară ei și să ajungă înparția cerului, înseamnă lor.”
